vineri, 8 august 2008

Horezu by night

Săptămâna trecută am ajuns prin Horezu, la un curs de participare publică. Horezu - adică olărit, Mănăstirea Hurez, Cheile Olteţului ş.a.m.d. plus vreo juma' de tonă de intelectuali care din păcate au dat colţu' - gen I.G. Duca etc. Yeah, right. Paşcani, Balş, Salonta, Horezu - the same shit. Blocuri cu magazine la parter de-a lungul unei şosele prăfuite, câini vagabonzi fără covrigi în coadă, două pensiuni prăpădite şi trei cârciumi ce servesc aceeaşi mâncare. "Horrorezu", mai precis.

Am stat la aşa-numitul Han Horezu (sic!) care joacă în comunitate un triplu rol - hotel, bufet comunal şi autogară. În alte roluri: o familie (numeroasă) de ploşniţe, ţânţari cât cuprinde, igrasie, jumătăţi de prosoape, mult jeg şi ceva smell-uri dizgraţioase. Ca să nu mai vorbesc de cafeaua la ibric pe post de espresso (cea mai puţin dureroasă doctorie) sau de cele trei calorifere de pe balcon...

Într-o seară am ieşit pe la ora 11 jumătate să-mi iau ceva de băut (apă, desigur). Horezu by night este pustiu precum ştrandurile iarna. O stradă foarte smart amenajată, cu felinare pe mijloc, cu magazine de o parte şi de alta - dar fără cafenele sau berării, vorba-aia, aici se bea la domiciliu - golită de conţinut uman. Sau de vreun zumzet comercial. Silenzio. Noroc cu staţia de benzină, cel mai animat punct din localitate la acea oră. Petrom, mai precis.

Turism? Nici vorbă. Papa bun? La fel ca peste tot. Adică nu prea. Să mă întorc? Posibil, dar cu aşteptări mult sub limita de avarie.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu