duminică, 10 septembrie 2006

"Ştiinţa" a murit…

universitatea_craiova_1980_81

Mesaj scris în data de 12 mai 2005 pe lista de discuţii "Craiova Maxima"

Nimeni nu mai scrie pe lista de discuţii Craiova Maxima... nici măcar certurile cu privire la paternitatea vreunui forum sau pagini web nu se mai arată! E simplu... Universitatea nu joacă nimic şi a retrogradat, adică a ajuns acolo unde nu-mi închipuiam să ajungă vreodată, laolaltă cu Minerul Motru sau Building Vânju Mare. Iar eu am murit un pic.

Totuşi, există o explicaţie mai mult sau mai puţin logică - pe lângă cele de ordin fotbalistic. Nu locuiesc în Craiova, însă în vizitele mele în oraş am constatat că, pe zi ce trece, cetatea Banilor a ajuns un oraş mizerabil, înţesat de coate-goale şi neisprăviţi. După ce trenul trece prin câteva comune din marginea oraşului, unde casele cu turnuleţe sunt la mare preţ iar gunoaiele sunt în armonie cu decorul sărăcios şi câmpia prăfuită, după traversarea unei gări împuţite şi plină de hoţomani - Craiova se arată a fi un oraş trist şi sărman. Iar seara, pe străzile nesigure din oraş, apar personaje precum Costi Răducănoiu (fiul fostului prefect de Dolj) sau Iustin Covei (fiul unui judecător de la Curtea de Apel Craiova), care sparg capete sau jignesc pe oricine, fără ca nimeni să îndrăznească să-i oprească. Un semn al sărăciei spirituale din oraş este faptul că, după ce s-au lăsat călăriţi 10 ani de un primar comunist şi netot, craiovenii au ales un alt funcţionar primitiv şi grotesc - Antonie Solomon - să le fie administrator.

Aşadar, echipa de fotbal ce-şi zice "Universitatea" (deşi nu mai are nici o legătură cu "ştiinţa" sau studiile universitare) n-ar putea încăpea decât pe mâinile unuia din afaceriştii locali - probabil că aţi auzit de George Ilinca, Ilie "Puşcărie", Genică Boerică, Paul "Valută", Adrian Mititelu, Dinel Staicu etc. Iar dacă pe aceşti stimabili oameni de afaceri nu i-ar mai pasiona acest sport nobil, nici o grijă, abia aşteaptă cuplurile Gigi Neţoiu - Gică Popescu sau Ilie Balaci - Nicu Gheară să pună mâna pe brandul "Universitatea". Ce ironie - nişte analfabeţi patentaţi ajung patroni ai echipei pe nume "Ştiinţa"!

Astfel, la marginea acestui bidonville grotesc, muşcată de şobolani şi asediată de netrebnici, Universitatea Craiova, echipă pe care am iubit-o şi încă o iubesc, a murit cu zâmbetul pe buze. Iar eu simt cum o prăpastie imensă mi s-a deschis în inimă şi nu ştiu cum s-o umplu, nu ştiu cum să mă vindec.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu